Ursul, in diferite ipostaze, la Castelul Peles! Deloc intamplator…

Câți dintre noi nu ne amintim ,,Ursul păcălit de vulpe” sau ,,Dănilă Prepeleac”, poveștile lăsate de inegalabilul Nică a lui Ștefan a Petrei?

Obiect al numeroase culte păgâne în emisfera nordică, rege al fiarelor sălbatice și al pădurii ursul își va păstra titlul și tronul până în secolul al XII-lea când un alt animal, impus de Biserică, leul, îi va ocupa locul.

Datorită faptului că e în stare să se țină în poziție verticală și calcă pe toată talpa, că se poate așeza, alearga, înota, cațăra sau chiar dansa, mulți autori ai Evului Mediu îl vor vedea ca fiind unul dintre animalele asemănătoare omului.

Emblemă a castei războinicilor în spațiul celtic și germanic, ursul este atributul curajului și al forței. Berserkerii, ferocii luptători pomeniți de mitologia nordică, venerau spiritul ursului, purtau blana unui urs și mergeau la luptă fără armuri.

Trebuie știut însă că, în mitologia românilor ursului i se atribuie calități de taumaturg: cunoaște taina apei vieții și a morții, învie eroul ucis de dușmani, alungă și vindecă răul, dar este și expresia întunericului, a beznei, a cruzimii, a brutalităţii şi a sălbăticiei.

Îl regăsim maiestuos, în numeroase repezentări artistice pitorești, la Castelul Peleș.

* Ursul brun (Ursus arctos) (animal cu o capacitate deosebită de adaptare la mediu, ajutat de două supersimțuri – cel al auzului și cel olfactiv) este un simbol al rezistenței, puterii și vitalității, un animal ale cărui inteligență și capacitate de adaptare i-au asigurat supraviețuirea în sălbăticie până în ziua de azi. Codrii deși ai Carpaților românești au fost secole la rândul casă primitoare pentru acest animal impresionant. Astăzi, o mare parte din urșii bruni a Europei – circa 6000 de exemplare – trăiesc pe teritoriul României.

 Foto: Muzeul National Peles