EXCLUSIV: Un „zambet” Art Nouveau, pe Bulevardul Castanilor, la un pas de Muzeul Judetean de Arta

Îmi iese în cale aproape zilnic sau, de fapt, eu îi ies in cale, LUI, purtându-mi pașii dinainte-i, acestui… „zâmbet” Art Nouveeau, acestui crâmpei de ARTĂ PURĂ, de pe Bulevardul Castanilor, care îmi mângâie pivirile cu romanțate clipiri din alte vremuri. Nu.că n-o s-o dai acum pe poezie. Numai că țin morțiș să vă dovedesc că Bulevardul ăsta al nostru are comori ce merită știute, admirate și… merită să ne umple inimile nouă, ploiștenilor și… nu numai.

 Fereastra asta centrată pe peretele de la „linie”, cum se spunea odată, atrage atenția. Sigur, dacă îți „arde” de frumos, de cultură, de… bucuria de a re-descoperi orașul (de ce nu). Ei bine, m-am oprit și-acum, am privit și-am contemplat chiar și, firește, nu avea cum să nu mă încânte gingășia feroneriei dar și monograma care probabil, are povestea sa… Ca și capetele leilor dar și portretul dedeasupra monogramei.

Totul frumos, delicat, măiastru…

Art Nouveau (pronunție românească: /ɑːrt nuvo/, pronunție franceză: [aʁ nuvo]; termen provenit din limba franceză, însemnând artă nouă) este un stil în artă, artele aplicate, arhitectură, și în special în artele decorative, cunoscut sub diferite denumiri în mai multe limbi: Jugendstil în germană, Stile Liberty în italiană, Modernismo catalán în spaniolă, etc. Maximul de popularitate al stilului a fost între anii 1890 – 1910.

 Stilul s-a poziționat ca o reacție față de academismul, eclectismul și istoricismul arhitecturii și artelor decorative din secolului al XIX-lea. Sursele de inspirație au fost cu predilecție formele naturale, cum sunt curbele sinuoase ale florilor și plantelor.

 Alte caracteristici s-au regăsit în sentimentul de dinamism și mișcare, dat adesea de asimetrii sau linii ca de bici, precum și utilizarea materialelor moderne, în special fier, sticlă, ceramică și beton pentru crearea unor forme neobișnuite și amenajarea unor mari spații deschise.

Un obiectiv major al Art Nouveau-ului a fost de a reduce diferențele dintre artele plastice tradiționale (în special pictură și sculptură) și cele aplicate. A fost cel mai des folosit în amenajări interioare, arte grafice, mobilă, sticlărie, textile, ceramică, bijuterii și lucrări metalice. Stilul a intrat sub incidența criticii de artă a unor teoreticieni de seamă din secolul al XIX-lea, cum ar fi arhitectul francez Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879) și criticul de artă britanic John Ruskin (1819–1900). În Marea Britanie, Art Nouveau-ul a fost influențat de William Morris și mișcarea Arts and Crafts. Arhitecții și designerii germani au căutat un Gesamtkunstwerk înălțător spiritual („operă de artă totală”) care să unifice arhitectura, mobila și arta din interior într-un stil comun, care să înalțe și să inspire locuitorii.