Un fel de… pamflet. Dar… TRIST. RAU DE TOT!

Criza de la Ploiești prin… versuri inspirate de poezii celebre:

                       Hai şi descuiaţi odată!

                        Şi tovarăşi să vă fim.

                        Mândru cântec ce mai ştim,

                        Marş francez, fără de plată.

                        Nu vi-e milă că pierim?

                        Apă caldă nu avem

                        E doar RECE

                        Nu ştim cui să ne mai plângem

                        Nu știm cinʼ ne-a blestemat

                        Nu știm cum de am ajuns

                        Un Ploiești atât de trist…

                        După lipsuri, vorbă, port

                        C-o să ne mutăm la cort

                        Ca să ne imaginăm

                        Că suntem sus, la munte, la… izvor…

                        …După ce-au citit pitacul…

                         Nimeni n-a ieşit pe zid

                         Ș-apoi trist, și abătut

                         Cu coșmarul greu în spate

                         Și cu aragazu-aprins

                         Zise ploieșteanuʼ („Zdreanță”-n ochii nu știu cui)-n gând

                       „S-au făcut ai dracului…”

*Scrise cu pana înmuiată în… visul unei nopți de vară…