Un conac cantacuzin… „cu un picior in groapa”

Până în prezent nu s-au realizat lucrări de restaurare asupra monumentului istoric.

SEMNAL Monumente Istorice – Prahova/ Facebook: Conacul Costache Cantacuzino (Cod LMI : PH-II-m-A-16605) – Rafov. A fost construit în 1750. Între 1948 și 1992 construcția, una impunătoare la vremea ei, a fost sediul IAS-ului și al Primăriei. După 1992, conacul a rămas părăsit și… la dispoziția localnicilor pe care, probabil, nu i-a interesat că mulți au devastat locul, în căutare și… luare de materiale de construcție și în căutarea unor presupuse comori ascunse.

Conacul Costache Cantacuzino din Râfov este construit la sfârșitul secolului al 17-lea de boierii Râfoveni, ce dau și numele localității, și ajunge prin căsătoria Ruxandrei Râfoveanu cu unul din fii lui Matei Cantacuzino – Costache – în proprietatea familiei Cantacuzino. Perioada secolelor al 18-lea și al 19-lea moșia din Râfov rămâne în proprietatea familiei Cantacuzino.

În 1930 proprietatea ajunge în mâinile lui Gheorghe C. Cantacuzino, prin cedarea altor moștenitori a părților lor din moșie. Astfel, fiecare generație aduce modificări conacului pentru a îi da forma actuală.

Conacul se prezintă în spiritul edificilor cantacuzine din județul prahova și în stilul brâncovenesc, parter înalt boltit, pivnițe – partea cea mai veche a clădirii – destinate depozitării, etaj cu o loggie-foișor.

În 1948, conacul și întreaga moșie de 119 ha (teren arabil, pădure, grădină, heleșteu) este naționalizat și devine sediul local al IAS-ului. Între 1948 și 1999 domeniul este în proprietatea statului și în administrarea comunei Râfov. La un moment dat în perioada comunistă conacul servește drept sediu al primăriei, funcțiune care și-o păstrează până în 1992, când instituția se mută într-un sediu mai salubru și mai mic, mai ușor de întreținut. Conacul rămâne părăsit la dispoziția localnicilor pentru materiale de construcție și căutare de presupuse comori ascunse

Potrivit informațiilor postate pe monumenteuitate.org, în 1999 conacul ruină este retrocedat moștenitorilor familiei Cantacuzino – dl. Constantin Șerban Cantacuzino. În 2004 se obține clasarea sa ca monument istoric după o evaluare, documentare întocmită în 1995 de funcționari ai Direcției pentru Cultură.

Cum-necum, cert este că, în prezent construcția se găsește într-o stare avansată de degradare, dar își păstrează parțial acoperișul. Prin retrocedarea proprietății fenomenul de spoliere de către localnici a fost limitat.

Potrivit sursei citate, până în prezent nu s-au realizat lucrări de restaurare asupra monumentului istoric. Nu, că… doar la ce să restaurezi ceva ce ține de trecut?! Vorba-aceea: ce-a fost a fost și… gata! La ce să mai privim înapoi? La ce să ne cunoaștem și să ne respectăm rădăcinile?!


În imediata vecinătate a conacul se regăsește și vechea biserică de curte și ea aflată într-o stare de degradare avansată, fără a se fi restaurat vreodată.

Și, uite-așa, încă o lecție de istorie umilită și călcată în picioare de ignoranța prezentului. Ca multe altele… din județul Prahova.

Sursa foto: Monumente Istorice – Prahova