Trecutul, la Sangeru. O adevarata carte de istorie

Istoricul comunei nu este prea cunoscut… spun localnicii din Sângeru. Și, totuși, memoria vremurilor reține câteva date, evenimente și consemnări ce merită știute și respecate!
Astfel, se știe că în satul component Tisa (înspre Mârlogea – Apostolache), se presupune să fi existat, în sec. IV a.H. – I p.H., o cetate dacică, unică în întreaga zonă.
Cunoaștem și un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367).

Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788) generalului Bauer, din „Istoria Daciei” (1815) lui D. Fotino, precum sș din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Săcuieni și se preciza că avea o populație de 100 de familii (Ecaterina Zăhărescu, Vechiul județ al Saacului, în lumina istorică și antropogeografică, Cunoașterea Prahovei, an. I, nr. 1/ian. 1939, p. 85).

DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componența și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897) și Marele Dicționar Geografic al României (V, 414) menționau Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mires. Se preciza, de asemenea, că în urma reformei agrare din 1864 fuseseră improprietăriți 336 locuitori. Trebuie precizat că în timpul răscoalei din 1907, Sângeru a atins culmea în județul Prahova, unde ridicarea țăranilor ia amploare și o violență deosebită.

Aspecte, fapte, date, consemnate, cu toatele, pe site-ul Primăriei Sângeru. O lecție de istorie pentru cei de-acum și pentru cei de mâine. Ca și impresionanta colecție de cruci vechi de piatră de pe dealurile din preajmă…

Demn de știut, comuna are azi și un impresionant Muzeu care spune oricui, cu generozitate, povestea satului…

 

Sursa foto: monumentelelarascruce.ro, sangeru.europrahova.eu