Si la Ploiestiori plang ramasitele unei biserici… Nicolae Iorga propusese ca aici să ia fiinta un muzeu etnografic

În 1929, Nicolae Iorga și Toma T Socolescu, membri ai Comisiei Monumentelor Istorice, au vizitat biserica ruinată și au propus restaurarea și transformarea ei într-un muzeu etnografic și bisericesc al regiunii. Din păcate, proiectul nu s-a realizat. (Constantin Ilie - "Toma T Socolecu - Note și Comentarii").

Biserica „Sf Visarion”. Mai bine spus… niște ruine (Cod LMI : PH-II-m-B-16571)- la Ploieștiori. Construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, a ajuns capela de cimitir a familiei Cantilli.

Potrivit informațiilor postate pe pagina Monumente Istorice – Prahova, după Primul Război Mondial, era deja complet părăsită și a fost descoperită și sumar reparată de profesorul-arhitect Toma T Socolescu.

De remarcat, lăcașul a fost vizitat de Nicolae Iorga, care i-a apreciat pictura de la 1852.

*N.R. Potrivit aceleiași surse, în 1929, Nicolae Iorga și Toma T Socolescu, membri ai Comisiei Monumentelor Istorice, au vizitat biserica ruinată și au propus restaurarea și transformarea ei într-un muzeu etnografic și bisericesc al regiunii. Din păcate, proiectul nu s-a realizat. (Constantin Ilie – „Toma T Socolecu – Note și Comentarii”)

Apoi, din nefericire, biserica a căzut în uitare și ruină.
„Bucată cu bucată, „sfinții în culori delicate” de pe pereți, au căzut – „au murit” – și s-au pierdut pentru totdeauna”, notează administratorul paginii Monumente Istorice – Prahova.

Și, totuși o ULTIMĂ mică bucată de pictură mai rezistă încă…

Așadar, s-ar fi găsit… cu siguranță, motive ca lăcașul să capete statut de MONUMENT ISTORIC și, evident, în acest context, să beneficieze de lucrări de restaurare și mai presus de orice, DE RESPECT din partea localinicilor și a autorităților.

Așa cum am aflat de la directorul Direcției de Cultură Prahova,Constantin Stere, în cadrul unei discuții privind chestiunea înscrierii unor obiective în lista monumentelor istorice și procedurile de aplicare a însemnului spsecific pentru protejarea acestora, o responsabilitate majoră din acest unghi…. Și nu foarte costisitoare (!) revine administrației locale. Edilii au obligația să identifice și să solicite un astfel de însemn specific, ales legal, care să fie aplicat pe monumentul în cauză. Sigur, sunt anumite criterii de îndeplinit, de cele mai multe ori cunoscute în comunitate, precum vechimea, valoarea din punct de vedere arhitectural, eventual apartenența față de o anume personalitate sau legătura (ca în acest caz) cu anumite nume mari din cultură, știință, istorie, învățământ…, valoarea picturii etc…

Să nu mai vorbim de faptul că… un lăcaș sfânt, multi-secular, de obicei, stăruie în conștiința unei comunități își are acolo (mai ales în lumea satului!!!) locul său, un soi de axis mundi, peren. Dar…

* Tot acolo, se află și mormântul fostului primar ploieștean Gh I Obrocea. (foto2)

foto: Monumente Istorice – Prahova