Sfaturi practice pentru îngrijirea culturii de grâu

Grâul se cultivă în peste 100 de țări, fiind cea mai importantă plantă cultivată din lume, cu întrebuințări în alimentația umană și în diverse industrii. În România, lanurile de grâu se întind pe suprafețe vaste, pentru că la noi această cultură întâlnește condiții climaterice favorabile și soluri fertile.

Pentru a ajunge însă la o recoltă bogată și sănătoasă, agricultorii și fermierii trebuie să respecte câteva cerințe de bază, în privința îngrijirii culturilor. Una dintre acestea este folosirea de insecticide profesionale pentru grâu, care înlătură pericolul răspândirii dăunătorilor precum: viermele roșu al paiului, ploșnița cerealelor, cărăbușeii, gândacul ghebos sau viespea grâului.

1.  Pregătirea solului și semănatul

Înainte de a semăna grâul este importantă efectuarea unei analize a solului, pentru a determina pH-ul acestuia și nivelul de nutrienți. Solul preferat de grâu este solul bine drenat, care permite rădăcinilor să se dezvolte optim, cu un pH neutru sau slab acid și cu textură lutoasă.

Grâul nu necesită o arătură prea adâncă, iar perioada de semănare este cuprinsă între 1-10 octombrie (în Câmpia Transilvaniei, în sudul și vestul țării) sau 25 septembrie – 5 octombrie (în nordul țării, zona colinară și depresiunile intramontane). Pentru a încolți, grâul are nevoie de o temperatură optimă a solului, între 15 și 20 de grade Celsius. Densitatea recomandată pentru semănat trebuie să fie cuprinsă între 450-550 boabe germinabile pe metrul pătrat, distanța dintre rânduri fiind de 12,5 cm, în România, utilajele de semănat fiind setate pe această distanță.

2.  Fertilizarea

Fertilizarea la grâu se face cu îngrășământ organic și cu îngrășăminte pe bază de potasiu și fosfor, pentru o dezvoltare sănătoasă. Dozele de îngrășăminte de bază se ajustează în funcție de rezultatele analizei solului. Fertilizarea foliară, din timpul sezonului de creștere, suplimentează nutriția plantelor și corectează deficiențele de micronutrienți.

3.  Controlul bolilor și dăunătorilor

Ca orice cultură, și cea de grâu necesită monitorizarea regulată, pentru a identifica din timp bolile și dăunătorii. Printre cele mai frecvente boli se numără: fuzarioza, rugina galbenă, rugina brună. Utilizarea fungicidelor adecvate este foarte importantă pentru a preveni și a controla bolile. Fungicidele de contact și cele sistemice oferă protecție sporită contra ciupercilor. De asemenea, există și dăunători care pot compromite cultura: păduchele verde, ploșnița grâului sau tripsul, în cazul acestora fiind eficiente insecticidele specifice.

4.  Irigația la grâu

Cantitatea insuficientă de apă este unul dintre pericolele principale pentru randamentul culturii de grâu. Cele mai mari cerințe de apă sunt în fazele de înspicat, de fecundare și de formare a boabelor. Grâul are nevoie de o cantitate de 3500-4500 mc/ha apă în timpul perioadei de vegetație, iar acest necesar este acoperit în proporție de 70-75% în mod natural. Ca metodă de udare a culturii de grâu, cea mai utilizată este aspersiunea.

5.  Combaterea buruienilor

Pentru a reduce invazia buruienilor monocotiledonate sau dicotiledonate din cultura de grâu, se recomandă mai multe măsuri, printre care rotația culturilor și aplicarea erbicidelor. Cele mai întâlnite buruieni sunt: pălămida, volbura, mohorul, costreiul, teișorul, romanița de câmp, troscotul. Unul dintre produsele recomandate pentru combaterea buruienilor din lanul de grâu este Dicopur Top 464 SL, un erbicid selectiv și sistemic, format din două substanțe active care acționează sinergic pentru a elimina buruienile, fără a afecta cultura.

6.  Recoltarea și depozitarea grâului

Grâul se recoltează atunci când umiditatea boabelor ajunge la 14-15%. Dacă recoltezi prea devreme sau prea târziu, recolta poate fi afectată atât din punct de vedere al calității, cât și al cantității.

Perioada de recoltare ideală este de 5-8 zile, dar poate fi prelungită în condiții de umiditate ridicată. Recoltarea se face cu combine universale autopropulsate și  ar trebui să se încheie atunci când boabele au ajuns la o umiditate de 12-13%, pentru că sub aceste valori se vor înregistra pierderi cauzate de scuturare.

Înainte de a depozita recolta în silozuri și hambare, trebuie efectuate lucrări de curățare, dezinsecție și deratizare, iar spațiile trebuie să îndeplinească toate condițiile legate de umiditate, gradul de aerare, gradul de impurități. Asigură-te că spațiul de depozitare este, așadar, bine uscat și ventilat, pentru a preveni mucegaiul și dăunătorii. (P)