S-o fi dorit sa nu se vada NIMIC dincolo? Imaginati-va cum ar fi fost aici un grup de blocuri structurate sa ilustreze o sonda

(Notă: A NU SE ÎNȚELEGE CĂ AVEM CEVA, CUMVA CU… LOCATARII DE IERI, DE AZI…! Nicidecum! Alta-i… hiba!)

De peste jumătate de secol, intrarea în Ploiești dinspre capitală, cum cobori pe podul de la Sud panorama e obturată de un soi de bloc ce amintește într-onotă sinistră de Păsări-Lăți-Lungilă, personajul din Harap Alb. Numai că ăsta e hidos, sumbru, inexpresiv… în moda epocii de tristă amintire.

 Nimic estetic, nimic care să înncânte privirile! Mai mult, unele intrări au (și acum! (probabil că nu deranjează pe nimeni!) uși metalice care mai degrabă au aspectul celor de la pușcărie, cu „graiul” uniformizării ce bântuia prin anii ʼ50, ʼ60, ʼ70…

În fine, vorbim de „chestia” asta ce inspiră megalomanie dar și lipsă de inpiraie, de armonie: blocurile (sau blocul) de pe strada Jianu. Dincolo de care nu se vede nimic. Pare un zid cu apartamente ordonate cazon, aducând mai degrabă a cazarmă decât a contrucție care să deschidă „poarta” orașului, a vechiului- celebrului Bulevard…

Imaginați-vă cum ar fi fost aici ceva simbolic? Spre exemplu, un grup de blocuri care, structurate, cumva, sa sugereze forma unei SONDE (emblematica pentru Ploiești, pentru județ) sau a unei… lire (*simbol muzical) amintind, de compozitorul Paul Constantinescu. (visăm…)

Și, totuși, ce frumos ar fi putut fi orașul ăsta!!!