Povestea satului Potigrafu. Un toponim care cinsteste un mestesug stravechi!

Pe site-ul Primăriei Gorgota (primariagorgota.ro)aflăm că, despre satul din estul comunei Gorgota, Potigrafu, se știu… puține lucruri. Bunăoară, la punctul „Malu Roșu”, s-au decelat urmele unei așezări pretrace(neolitic Boian), constituind un sit deosebit de însemnat prin aspecte culturale inedite, iar în punctul „La Podișcă”, s-au descoperit vestigiile unor așezări: daco-romanice și străromânească.

De asemenea se știe că, pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, localitatea era vestită pentru cărămidăria care funcționa aici.

Potrivit istoricilor și lingviștilor deopotrivă, toponimul satului Potigrafu (unul cumva, atipic) provine de la cuvântul grecesc potir, care înseamnă vas din lut lucrat cu mâna și grafos de la cel care scrie vasul. Această denumire reflectă îndeletnicirea de bază a vremurilor în care localitatea a luat ființă – OLĂRITUL. (zona adiacentă satului are ceva zestre de lut!!!)

De alfel și în prezent mai sunt câțiva localnici (puțini, din păcate) care practică, în zonă, chiar și numai din pasiune sau din dorința de a păstra viu suflul tradiției, acest meșteșug pitoresc.

Satul s-a dezvoltat pe drumul național principal, DN1, fiind situat între două mari orașe, la o distanță de 42 km de București și 18 km de Ploiești, între lunca Ialomiței și lunca Prahovei, cele două râuri reprezentand și limitele localității, respectiv râul Ialomița la sud și râul Prahova la nord. În partea de vest se învecinează cu satul Gorgota, reședința comunei din care face parte și Potigrafu. La est se invecinează cu comuna Balta Doamnei.

foto: Facebook