Ploiestenii- gri, reci, apatici! Uite- si dupa LIPSA DE REACTIE la anuntul fatal cu sistarea apei calde sau intereseaza pe careva ca aici au trait ARTA FLORESCU si instructorul de schi al Regelului Mihai?!

Ploieștenii… apatici. Daʼ nu așa, ci rău, rău de tot!  (Că… dacă n-ar fi fost la Festivalul Medieval jumaʼ de bulevard cu mâncare, Fast-food, bere și fructe de mare, nu știu dacă ar mai fi ieșit atâția, interesați de un festival al cărui mesaj subînțeles ținea, de fapt, de… file de istorie!) Și-o spun cu amărăciune, cu dorința… nu de a încerca să fac ceva, ci de A FACE ORICE ESTE POSIBIL pentru a schimba mentalitatea, comportamentul… chiar și prin scris (în fond, ăsta e rolul nostru, al jurnaliștilor).

Poftim exemplu de apatie- viteza de… LIPSĂ DE REACȚIE la chestiunea arzătoare a sistării alimentării cu apă caldă care,zice-se, ar fi furat somnul administrației municipale… Pe cetățeni, însă… pare că subiectul îi lasă mai reci ca-n celebra strofă a „Luceafărului”! Dacă era, Doamne-feri, așa, la Cluj, la Timișoara, la Brașov, Oradea sau la Sibiu, pun pariu că ieșeau mii în stradă și nu se lăsau până nu-și făceau dreptate, până nu convingeau pe cine trebuie să acționeze responsabil și… URGENT.

 În fine… „Ce să zici și cui să-i spui?”

 O altă… Dovadă?!?! Știe careva, interesează pe oarecine că la Ploiești, au trăit, ani… buni, (Culmea, și…. vecini) marea artistă a artei lirice ARTA FLORESCU (și familia sa) și, „gard în gard”, pe strada Popa Farcaș, într-o casă cu alură de… castel, col  Florin Lăzărescu”, instructor de schi al Regelui Mihai I și, mai apoi, director adjunct al Muzeului Național Militar din București…?

 Parcă și aud: „Ei, și ce??!”; „Ce, mă, astea-s fleacuri și nu țin de foame”…, „Neinteresant!…”

***

Arta Florescu (n. 10 martie 1921, București – d. 6 iulie 1998, București) a fost o cântăreață de operă și profesoară de canto română.

A studiat la Conservatorul din București, între 1939 și 1942, cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora sau M. Vulpescu, la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (1946) și la Viena cu Kurt Nasor, Balzer și Josef Krips (1947).

Arta Florescu a fost solistă la Societatea Corală „România” din București (1937–1942), solistă (1942–1945) și prim-solistă (1945–1968) la Opera Română din București, conferențiar (1950–1954), profesoară (1955–1986), profesoară atestată (1965) și șef de catedră de canto (1963–1985) la Conservatorul din București, profesoară la Opera din Istanbul, Turcia (1976).

Arta Florescu a debutat pe scena Operei din București în ziua de 5 noiembrie 1942, în Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, dar a devenit angajată a Operei abia în septembrie 1945, an în care a devenit și membră a Partidului Comunist Român, din convingere. Viața ei profesională, care a durat 47 de ani, cuprinde 29 de ani de carieră pe scenele operelor, cu 72 de roluri interpretate, și 18 ani în învățământul muzical, din care ultimii 5 ca Șefă de Catedră, și membră a unor jurii internaționale la concursuri de canto de mare prestigiu, peste tot în lume: Verviers, Geneva, Ostende, S’Hertogenbosch, Munchen, Zwickau, Moscova, Tokyo, Montreal, Rio de Janeiro, Toulouse, Atena, București. În 1968 a ieșit la pensie.

A fost artistă emerită (înainte de 1960). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Arta Florescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

Foto: YouTube, rfi.ro