Pe-o gura de rai… Legenda toponimului BREAZA

Toponimia este, cu adevărat locul de întâlnire între legende, istorie, credințe, povestiri. Și… poate nu știați,un bun exemplu în acest sens este și cazul minunatului oraș Breaza, despre acre se spunea, odată, că e zâmbetul de pe obrajii Prahovei…

O legendă veche despre proveniența numelui de Breaza este consemnată în Marele Dicționar Geografic al României de George Ioan Lahovari. Conform acesteia, primul locuitor din zonă a fost un cioban (foarte pobildintre cei ajunși aici din Ardeal, prin transhumanță), care și-a construit o mică colibă pe o pășune. Soția lui a adormit într-o zi în timp ce laptele era pe foc, iar când laptele fierbinte s-a umflat, i-a căzut păstoriței pe obraz și i-a lăsat semn. Din cauza semnului. ceilalți păstori au poreclit-o Breaza și de la ea își trage numele localitatea.

Originea transilvăneană a populației din Breaza reiese din anumite nume întălnite la unii localnici. Astfel, numele Focșeneanu, deținut de un număr semnificativ de familii, indică originea străbunilor lor din satul Focșa de lângă Făgăraș, iar numele Bran provine de la localitatea omonimă situată în apropierea Brașovului. Familia preotului Samson D. Popescu, născut în 1862 în Breaza de Sus, are ca strămoși pe sătenii din Dârstea Brașovului. 

Potrivit istoricilor, Breaza este considerată una dintre cele mai importante așezări întemeiate de „…acești neobosiți oieri ungureni găsiți pretutindeni la muncă spornică și rodnică”. Un descendent al familiei Mănoiu din Fundatajudețul Brașov, care și-a schimbat ulterior numele în Manolescu, afirmă că „Niță, unul din fiii lui Moș Mănoiu, care avea doisprezece ani când a sărit gardul (…) luându-și drumul spre ținuturile libere românești, ajungând la Breaza, unde se căsătorește cu Ana, fiica lui Oprea Vârtej.”

De altfel,ar fi de remarcat că portul popular al zonei este asemănător cu cel din Țara Făgărașului sau din Țara Bârsei, fiind utilizată aceeași cromatică: negrul și roșul. Jocul popular „Ca la Breaza” are note aproape identice cu jocul „Breaza” din Făgăraș, acestea având originea primară comună, notează wikipedia.ro.

Domnitorii munteni au stăpânit în secolele XIV-XVI Țara Făgărașului și Țara Amlașului, iar transhumanța, a avut la rândul său, o anume înrâurire în ceea ce privește istoria și originile multor localități din nordul județului Prahova.

Susa foto: Facebook