Omul de zapada, „dat afara” din copilarie? Natura, frumoasa si darnica, DEGEABA! Nu se mai simt copiii atrasi de natura, de joc

Ninge de cca 50 de ore în continuu, la Ploiești. Un peisaj alb așa cum… de multe ierni nu am mai văzut și la care apropae nici nu ne mai așteptam, acum, când ne îndreptăm, iată, scârțâindu-ne epașii în zăpadă, spre finalul lui februarie și, implicit al iernii.

 E liniște, stratul de nea depășește acu 25 cm, ninge lin, cumva… „cu poftă”, parcurile și spațiile verzi sun acoperite de bolțile superbe ale copacilor împodobiți cu văluri albe…

Niciun chiot de prunc care să se bucure dedarul iernii, nicio mișcare în parc, care să ne facă să credem că va „răsări” acolo vreun omuleț de zăpadă. Doar undeva, pe la amiază, niște… țipețe deșănțate ale unor adolescenți care au împins tolul către îmbrânceli și limbaj licențios, lacolțul străzii. în rest nimic. nicio „leapșa” prin zăpada, nicio „bulgăreală”…

 Și, totuși, e-așa frumos afară. Natura, ea cu sine, pentru sine. Copiii par că nu mai înțeleg, nu mai vor să știe, nu se mai simt atrași de natură, de joc…