„Miroasele” de pe scara blocului: despre povesti la „gura” amintirilor, cu gospodine care inca tin traditiile

Mirosea azi după-amiază a castane coapte și a cozonaci pe scara blocului… și-a felurite murături… miros ca de poveste, de parcă era-i undeva, departe-n harul vreunei ogrăzi dintr-un sat de munte…

La toate cele 4 etaje se-mburdaseră miresmele și inspiram cele mai dulci gânduri cu un mare… „SĂRUT MÂNA” pentru gospodinele de puneau la cale bunătățile… așa cum am pomenit la bunica.

mi-am zis că ăsta-i semn de binecuvântare, că mai avem așa mame și bunici de țin hangu rturilor toamnei, tradițiile și d-ale gosporăriei, că mai avem oameni frumoși care fac din rețetele tradiționale… artă. Dincolo de vremuri și mofturi… la modă.

 Mi-a mirosit a… sat (da, de ce nu?!?!), a taină, a copilărie și-a… ACASĂ!