M-am reintalnit cu… Morcoveata!

Azi am să vă spun o povestioară… de fapt, NU. O întâmplare. Reală. De ieri.  Cu toată speranță că vă va dade gândit!

În treacăt după cumpărături și treburi prin oraș, am ajuns și prin preajma unor tonete de ziare și reviste unde, la ambele, mi-a atras atenția că peraftul din afară, la umbră dar… LA VEDERE, erau așezate frumos cărți precum „Morcoveață”, „Robinson Crusoe”, „În Casa bunicilor”…(*MORCOVEAȚĂ (autor Jules Renard)- o carte catalogată drept o capodoperă a literaturii franceze pentru copii și părinți de orice vârstă. Morcoveață, cel mai mic dintre cei trei copii ai soților Lepic, își respectă tatăl, dar nu-și iubeste mama, care îl ceartă cu asprime. Este un copil îmbufnat, dur, dar, în acelasi timp, sensibil și capabil să raționeze. Povestea lui Morcoveață surprinde universul copilariei văzut prin ochii unui copil sensibil și cu o personalitate complexă. Sub ironia usor amară, se ascunde tandrețea pentru tatăl său, care-l ignoră, și pentru mama sa, care-l persecută, profunzimea sentimentelor fiind analizată cu mare finete și sensibilitate). 

O, de când nu mai văzusem astfel de titluri expuse la vânzare. Simțțeam că îmi zâmbesc și… nu m-am putut abține: am întrebat pe doamenele vânzătoare dacă… „așa ceva” se mai cumpără. Mi-a rămas în minte ecoul doamnei mai în etate care mi-a răspuns „cu jumătate de gură”, parcă rușinându-se (cealalată dând din cap a negație): „știți, se vând și nu prea… mai vin bunici, uneori,… zic ca iau nepoțelei sau nepotului”.

Și ce frumos stau cărțile acolo, pe tejghea, împachetate în celofan, asemeni unor…. bibelouri  (desuete?), așteptând să între în  geanta sau sacoșa cuiva, să ajungă în mâna vreunui copil… Sau, de ce nu, oferite capremiu, la serbarea de sfârșit de an!

 Mda…. dar nu sunt așa de atrăgătoare ca o super-tabletă sau iphone ori ca adidașii cu capete de mort inscripționate cu argintiu (după ultima modă, PARDON, „TREND”) nu-i așa?!

Și… NU! Nu trebuie catalogate (pe nedrept!) aceste cărți i multe asemene a lor demodate, ieșite din… TREND. Cu „astea”, așa cum sunte ele, și sunt MINUNATE, ne-am clădit copilăria, educația. Și o pot face ele, aceste cărți, dincolo de vremuri, pentru generații. Altfel, e ca și cum am spune că nu mai învățăm despre daci și despre romani, despre Negru Vodă sau Matei Basarab că au trăit demult și nu ne mai interesează, nu?!â

Copiii de azi, dar și cei de mîine au nevoie de educație prin lectură, prin valori perene (dacă înțelegeți cu adevărat, stimați părinți, bunici, învățători, profesori…) ce înseamnă asta. Copiii au nevoie de poveste, de povestiri, d enuvele, de romane, de poezie dacă vreți ca societate de azi și de mâine să fie una sănătoasă mental, să gândească, să elaboreze un text, să știe să poarte o discuție, să facă față unui interviu, să-și dezvolte gândirea analitică, să… comunice- pur și simplu.

 P.S. Sper că nu scriu aici pentru fluturi, cinteze și pitulici…