LANSARE DE CARTE: „PLOIESTI – FILE DE ISTORIE. O carte scrisa pentru elevi”

EVENIMENT DE PUS ÎN INIMILE TUTUROR: Lansarea cărții „PLOIEȘTI – FILE DE ISTORIE. O carte scrisă pentru elevi”,

Evenimentu a fost găzduit miercuri, 22 mai, de Filarmonica „Paul Constantinescu”, în prezența academicianului Nicolae Noica, Director General al Bibliotecii Academiei Române.

Cuvântul col.(r) Petrea Cujbă, vicepreședinte al Asociației Județene „Cultul Eroilor” Prahova:

„CARTEA CA O ȘTAFETĂ SPRE VIITORUL UNEI COLECTIVITĂȚI, AL UNUI POPOR

Trebuie să aflați și voi, dragi elevi – dumneavoastră cei maturi știți deja -, ce puteri nebănuite se ascund într-o carte și cum te poate ajuta ea, să-ți fie mai frumos, mai bine și mai ușor în viață!

Istoria ca materie școlară trece astăzi printr-o perioadă nu ușoară. Istoria ca poveste, dar și istoria ca viață și fapte suferă și ea. Nici cartea în general nu o duce mai bine.

File întregi din istoria românilor  riscă să devină ilizibile, răstălmăcite, ba chiar să fie smulse din „cartea de aur a neamului românesc” și, uneori, înlocuite cu altele, scrise de cine știe cine, pe cine știe unde.

Slovele scrise în Cartea de istorie devin din ce în ce mai indescifrabile, mai greu de înțeles. 

Există riscul ca în puțină vreme să ne pierdem identitatea. 

Ce este un om fără trecut, fără istorie? O persoană stăpânită de Alzheimer, care suferă de scăderea treptată a memoriei, a gândirii, a comportamentului uman și a abilităților sociale.

Încercați să vă închipuiți o astfel de boală, nu la nivel individual, ci la nivelul unei întregi colectivități, a unui întreg popor. A unui continent întreg care se dorește a fi unit.

O boală a prezentului și o plagă ce amenință viitorul omenirii.

Neglijarea istoriei înseamnă slăbirea și chiar moartea memoriei colective, la nivel local, național și european, dispariția coeziunii sociale pentru un popor, pentru întregul continent, care se bazează pe o istorie comună, pe identitate culturală și pe un destin care ne privește pe toți.

De fapt, aceste simptome își fac deja simțită prezența. Acest periculos Alzheimer al popoarelor poate fi tratat în primul rând cu ajutorul istoriei.

Profesorul doctor Polin Zorilă poate fi descris ca un dascăl dedicat, un împătimit al scrisului, al istoriei, dar a unei istorii adevărate și a unui scris bine făcut, responsabil, cu urmări benefice pentru ascultătorii și cititorii săi.

Urmărind și citind de peste 15 ani ceea ce face și ce scrie domnul Zorilă, ca profesor, ca doctor în istorie, ca istoric, dar și ca membru al Asociației noastre, înțelegi ce înseamnă să scrii un articol interesant, o carte, bună, prezentarea exhaustivă a informației istorice, explicarea corectă și cu bună credință a datelor istorice.

Mă leagă personal de acest dascăl – om adevărat, activitatea desfășurată împreună la o Asociație cu rol important în menținerea trează a memoriei poporului român sub toate aspectele ei și lucrul la o revistă. Dificilă revistă, căci, așa cum propunea, încă de la începuturile ei actualul președinte al Asociației, col.(rtr) Puiu Cujbă, ea a fost gândită să fie scrisă de profesori și elevi, pentru profesori și elevi.

Alături și împreună cu domnul profesor, am încercat să alungăm neîncrederea în viitorul societății umane din această parte de țară și de Europă, să înlăturăm atitudinea defetistă privind soarta poporului român, a Europei Unite.

O tânără abia ieșită de pe băncile școlii, constatând că îl cunosc pe domnul profesor Polin Zorilă și că lucrez la Asociația „Cultul Eroilor” și la revista „Prahova eroică”, își amintea cu plăcere de orele de istorie, de paginile publicației la care știa că lucrează și fostul ei dascăl. Aflase multe lucruri interesante de la profesorul ei, primise multe învățăminte, își dezvoltase dragostea față de istorie, dorința de a se cunoaște pe sine și colectivitatea în care trăiește. Avea amintiri minunate dar primise și sfaturi utile pentru drumul spre viitor. Și ca ea sunt mulți tineri.

Dacă ar fi să aleg o singură amintire, doar un moment din perioada activității alături de domnul Zorilă, aș face referire la acea noapte a Sfintelor Paști, în care, în loc să fim la biserică pentru a lua lumină, anticipam trecerea la colaborarea on-line și inauguram lucrul de acasă, devenit peste vreo 15 ani obișnuit pe piața muncii, pentru a definitiva numărul din acea primăvară al revistei „Prahova eroică”.

Aceasta ar fi, fără îndoială, o definiție a dorinței de realizare a lucrului cu adevărat bine făcut, profesionist, cu spirit de răspundere față de meserie și cu dragoste și responsabilitate față de cititor.

Referindu-mă pe scurt la carte, fără aprecieri critice și comentarii savante – sunt prezente aici persoane care pot face acest lucru cu adevărat profesionalism -, aș spune că este o carte care mă ajută și ne ajută pe cei de la Asociația „Cultul Eroilor”.

Pentru că această carte reușește să ofere câteva repere, să dezvolte dorința de a afla și alte informații, istorii, povești.

Dacă vrei să ști mai multe, există și alte cărți, unele tipărite cu contribuția acestei Societăți Culturale făcută cu adevărat pentru mileniul trei.

Să le spunem copiilor și tinerilor: Știți voi ce puteri nebănuite se ascund într-o carte și cum vă poate ajuta ea să vă fie mai bine, mai frumos și mai ușor în viață?

Am trăit vremuri grele și triste – nu că nu ar fi, cumva și acum -, pline de necazuri și lipsuri, când lumea simțea nevoia să evadeze din apăsătoarea viață de zi cu zi citind.

O carte poate informa, învăţa sau instrui, slujind şi îmbogățind în felul acesta mintea, dar tot la fel de bine stă în puterea cărţii să tămăduiască de uitare şi să aline durerile sau rănile sufleteşti, ca să nu mai vorbim de înălţarea spirituală, spre care tot ea, cartea, ne poartă. 

Iar dacă este vorba despre locul nașterii sau/ și de cel în care trăiești, cu atât mai bine, te ajută să cunoști mai bine acel loc și să te regăsești mai ușor, în spațiu și timp.

Da, într-adevăr, în multe feluri te poate ajuta o carte…

Le-aș spune copiilor: Îți încredințez istorisirea domnului profesor Polin Zorilă despre Ploiești, pentru că am făcut un legământ cu mine însămi, toți cei de la Asociația noastră am făcut legământul de a transmite mai departe povestea acestei minunate urbe, a județului, a României, de a prezenta eroii poporului român.

Tinere, tu ești alesul; ție iți predau ștafeta! Știu că prin tine, semințele semănate în aceste locuri de către înaintașii noștri vor ajunge într-un sol roditor. Nu e nevoie sa faci sau să promiți ceva anume. Te rog doar să citești, să înțelegi și să nu uiți.

Cunoașterea de sine, acel „Gnōthi seauton” scris pe frontonul templului din Delphi are multe înțelesuri.

Dar, dacă vrei să te cunoști cu adevărat pe tine însuți, trebuie să-ți cunoști obârșia: părinții, înaintașii, poporul din care te-ai născut, eroii neamului. Această obligație a fost păstrată vie de români în mituri și povești, în cronici, în biserici și mănăstiri și, uneori, prea rar poate, pe crucile de pe mormintele eroilor, pe monumente sau în mausolee.

Dar și în cărțile scrise de oameni pricepuți și responsabili precum domnul profesor doctor Polin Zorilă.

A te cunoaște pe tine însuți este cea dintâi cerință a cunoașterii pe care ne-o poruncește rațiunea. Dar cunoașterea strămoșilor, a istoriei neamului este însăși temelia ințelepciunii.

Cartea prietenului meu – îndrăznesc să îi spun astfel – Polin Zorilă, poate devenii prietena ta, minunat copil, frumos adolescent, în acest proces minunat al cunoașterii de sine.

Vine vacanța… Pe de o parte sunt trist, îmi pare rău, căci nu mai avem posibilitatea să mergem prin școli pentru minunatele întâlniri cu copii, cu copilăria, cu tinerețea, cu frumusețea. De fapt, cu viitorul.

Pe de altă parte, mă bucur pentru că mulți copii vor avea timpul trebuincios și liniștea necesară pentru a citi o carte, două, trei… poate și această carte.

Sperăm să putem oferii unor școli câte o carte, care, așa cum am mai făcut cu alte ocazii, să circule de la un elev la altul, pentru a fi citită cu nesaț și, de ce nu, discutată, povestită…

De aceea îndrăznesc să cer sprijinul celor care au fost, sunt și vor fi edili în acest oraș, dar și celor care pot sponsoriza cartea ploieșteană, pentru ca ea să fie tipărită în cât mai multe exemplare.

Vă mulțumesc domnule profesor doctor Polin Zorilă, în numele colegilor mei, care sunt  și ai dumneavoastră, de la Asociația „Cultul Eroilor” și, sper și în numele elevilor, dar, prin dumneavoastră mulțumim tuturor dascălilor dedicați, care, cu eforturi deloc mici și neînsemnate, dăruiesc tinerilor de azi repere pentru a avansa către un viitor pe care, și prin cunoașterea trecutului, să îl prefigureze și să îl construiască mai frumos și mai bun.

Cărți despre Ploiești mai există. Amintesc doar MAREA CARTE A PLOIEŞTILOR, realizată și ea de Societatea Culturală „Ploiești – Mileniul III, la care a lucrat și autorul cărții lansată astăzi.

Dacă cei maturi vor avea neclarități, nemulțumiri sau vor simți nevoia unor informații suplimentare, pot apela fie la domnul profesor Zorilă, fie la alți cunoscători de istorie locală sau națională, căci există destui în Ploiești, dar puteți face propriile cercetări. Despre istoria Ploieștiului mai sunt multe de spus și de scris. Monografia orașului așteaptă să fie scrisă.

Important este să faceți acest lucru cu onestitate, profesionalism și, mai ales, la fel ca autorul acestei cărți, să împărtășiți realizările dumneavoastră și celor tineri.

Ferice de cei ce își descoperă sufletul și spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, posedă această comoară, care sunt dornici de adevăr și de lumină.

Iar adevărul și lumina pot fi găsite și prin lectura neîncetată, bine gândită și aleasă.

Parafrazând versurile scrise de Alexandra Mihalache, Avem nevoie şi de carte,/ Avem nevoie şi de cer,/ Căci doar lumina lor ne poartă/ Să evadăm din efemer.

Și prin carte putem primi lumină.

Memoria, istoria, ne ajută să tindem spre nemurire, realizând îndemnul marelui istoric Nicolae Iorga, care spunea că „Neamul devine etern prin cultul eroilor”. Iar cultul eroilor se face prin cărțile scrise despre ei.

PLOIEȘTI – FILE DE ISTORIE este o carte ca o ștafetă pentru copii și tineri, de la trecut, prin prezent, spre viitorul colectivității din acest spațiu care mustește de istorie, a unui popor ce trebuie și poate să se regăsească pe sine prin istorie, prin lectură, în general prin cultură”.

 IMPRESIONANT…