INCEPUTURILE EXTRACTIEI PETROLULUI: Primele puturi sapate manual in Romania, la PACURETI- judetul Prahova. FOTO-DOCUMENT

„Primele puţuri săpate manual în România au fost făcute la mijlocul secolului al XIX-lea în Păcureţi – Prahova, iar exploatarea puţurilor de petrol se făcea cu puţuri de mână cu scripete şi „hecna” cu cal.

Aceste puțuri de petrol săpate manual au fost numite „puțuri cu țambre” din cauza utilizării lemnului pentru întărire. Adâncimea acestor fântâni ajungea în mod obișnuit până la 150 de metri, prin săparea manuală a unui puț cu un diametru de aproximativ 1,5 metri și traversarea alternativă a straturilor de argilă, argilă nisipoasă, gresie și nisip petrolier. Pentru săparea fântânilor a fost folosită multă muncă manuală. Ei folosesc instrumente și metode îmbunătățite ca oglinzi pentru a ilumina adâncurile întunecate și unele sisteme primitive de ventilație.

Condițiile de lucru erau dificile pentru că săpau la mare adâncime fără protecție, excavatorii erau amenințați de orbire din cauza emanației de gaze sau a asfixiei. Funcționează de obicei în timpul iernii când, din cauza temperaturilor mai scăzute, emanațiile de gaze erau mai puțin intense. Munca pentru extracția petrolului era grea, se făcea cu mare risc, cerând calm, voință, curaj și o ucenicie îndelungată.

Iluminarea în prima fază a fost realizată printr-un sistem de oglinzi și s-au folosit lămpi avansate de miner. În caz de infiltrare a gazelor acele lămpi au încetat să pâlpâie și astfel avea avantajul de a preveni orice explozie. Pentru ventilarea puțului au fost folosite la început forjarea umflăturii și, mult mai târziu, pompele primitive.

Coborârea în fântână s-a făcut cu ajutorul unei găleți care a fost folosită și pentru evacuarea resturilor rezultate în urma săpăturilor. Această găleată legată de o frânghie era acţionată de un scripete sau de un catâr.

Din cauza căldurii înăbușitoare care creștea în adâncime, muncitorii coborau în rezumatul bine îmbrăcat cu puțină îmbrăcăminte, de obicei saturată cu ulei, și purtau pe cap o pălărie de metal grea și incomodă, precursoare a viitoarelor căști, pentru a proteja capul de căderea pietrelor.

Pereții fântânii săpate au fost căptușiți cu lut impermeabil și răchită împotriva infiltrațiilor apei. Lemnul a fost folosit ca materie primă la consolidarea puţurilor prin folosirea specială de aici. Când s-a ajuns la sursa de ulei, a început extracția. În cazul unei erupții de petrol, se folosea un clopot pentru captarea petrolului și acesta era canalizat în jgheaburi și șanțuri de lemn pentru a forma un lac petrolier așa-numitul „batal”.

După oprirea erupției, ei continuă să scoată uleiul de extracție folosind găleți mari. Când a fost extrasă o găleată cu ulei, alta a fost coborâtă în puț – două găleți care rulau pe un scripete fiind acționate de un catâr în timp ce acesta se mișcă în cerc în jurul puțului. Cu aceste metode primitive s-ar putea extrage până la 10 tone de ulei pe zi. Cele mai adânci fântâni săpate prin astfel de mijloace au fost la Breaza (320m) şi la Popeşti – Urlaţi”.

Informații ce merită cunoscute de către prahoveni si nu numai.

sursă informații, foto: Comuna Ceptura