Expozitie de grafica si fotografie Rodica Tanasescu si Augusto Vanni

Vineri, 16 ianuarie 2015, la ora 12.00, va avea loc la Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, din Ploieşti, B-dul Independenţei nr.1, vernisajul expoziţiei de grafică şi fotografie a artiştilor plastici Rodica Tănăsescu Vanni şi Augusto Vanni. Expoziţia, organizată de Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, va sta la dispoziţia publicului în perioada ianuarie-februarie 2015.

Rodica TĂNĂSESCU VANNI

S-a născut în comuna Mehedinţa, judeţul Prahova şi a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia pictură monumentală. În anii ’70 a frecventat al IX-lea şi al X-lea curs de tehnici experimentale la Şcoala internaţionale de grafică a Universităţii Internaţionale de Artă din Veneţia. În prezent locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea artistică la Veneţia.

Expoziţii: A participat cu sculpturi în sticlă, bronz, pictură, la diferite expoziţii colective şi personale la Veneţia, Roma, Bologna, Paris, Bucureşti, Primosten, Villach, Luxemburg, Washington („Wash. Art. 76“), Ravenna (Bienala Internaţională Dantescă – 1992, 1994, 1996, 1998, 2003), la „Bologna Arte Fiera“ (1975, 1976, 1990), „Premiul Murano“ (1987, 1989), Expoziţia de Artă contemporană „Padova Fiere“, 2001, 2002, 2003,2004, 2005, Institutul Român de Cultură Veneţia 2001, 2003, Institutul Italian de Cultură Bucureşti 2003. În 1989 a obţinut Premiul I la Murano pentru sculptură în sticlă (la cea de a 3-a ediţie).

„În perioada anilor săi de studii la Academia de Belle Arte din Bucureşti, Rodica Tănăsescu Vanni, unde în anii ’70 a urmat cursurile de sculptură şi fresce monumentale, s-a lăsat implicată numai marginal în cercetările în sticlă ale colegilor ei de facultate. A rămas însă impresionată profund de posibilităţile oferite de tehnica veneţiană a prelucrării la cald a sticlei cu ocazia unei expoziţii în România a unei colecţii de sticlă a lui Fucina degli Angeli, ca şi când ar fi fost o presimţire a destinului unei vieţi în Veneţia care o aştepta peste puţin timp. Fascinaţia sticlei masive modelate la cald a determinat-o să se confrunte cu acest material, nou pentru ea, după mutarea ei la Veneţia. … Spre deosebire de artiştii italieni care în primele lor lucrări în sticlă se lasă seduşi adesea de potenţialul decorativ al materialului şi ajung greu la o rigoare formală superioară, ea nu s-a lăsat niciodată atrasă de aspectele plăcute ale muncii în sticlă. Nu există o fază „meşteşugărească“ în drumul în sticlă al Rodicăi Tănăsescu. Sinteza plastică a formelor este o caracteristică care o însoţeşte încă de la primele realizări, care totuşi sunt intim legate de arta sticlăriei prin suprafeţe moi şi luminoase şi în transparenţele mişcate de soare dense de umbră în interiorul masei, în valorificarea dimensiunii interne a volumelor, dimensiune care caracterizează structura în sticlă. Severitatea concepţiei, care nu lipseşte niciodată se atenuează mult în opera pentru care în 1989 Rodica Tănăsescu a obţinut premiul Murano, o operă hotărât „muranescă“ şi deci mai uşor de înţeles pentru critici şi publicul larg, însă în ton cu limbajul expresiv al artistei.” (Rosa Barovier Mentasti, Veneţia, 19 februarie 1997)

Augusto VANNI

Licenţiat în Litere şi fotograf autodidact. Expoziţii colective: Padova, 1975; Galeria S. Vidal – Veneţia, 1980; Prima expoziţie de Arte vizuale „Cittŕ di Mestre“, 1993. Expoziţii personale: Primosten (Iugoslavia), 1984; „Incontro 81“, Veneţia, 1984; Morostica, 1985; „Prezenţe internaţionale la Veneţia“, 1985; Luxemburg, 1986; „Incontro 81“, Veneţia, 1986; Centrul de artă contemporană „Verifica 8+1“, 1990; Galerie im Haus-Villach, 1996; Scuola dei Calegheri, Veneţia, 1998 şi 1999; Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistă din Veneţia, 2000.

„Inventează zidurile pe care le fotografiază, materializează spaţiile dintre cărămizi, alege marginile tencuielii şi dezvăluie graffiti ca probe ale unor artişti anonimi. În interior, în exterior. Inclinaţi ca o barbacană, găseşte un interior plin de resturi de zidărie. Materie. Pietre bărbat şi femeie prinse una în alta, ziduri care limitează privirea, bariere perceptive pentru cei pe care nu-i fac să trăiască. Vanni navighează în linişte ca şi peştii în lichidul rămas din semne şi vorbe, din discursuri întregi şi fragmentate, din blesteme şi rugăminţi. Ros de vechime, prăbuşit şi în ruină, transpirând grăsime, cu tencuiala crăpată. La dispoziţia tuturor cele patru ziduri la care năzuiesc. Gândire care creează, mână care face. Tu poţi să fii orice pentru mine. Nu înţelegi, nu vrei să mă înţelegi, mă înţelegi prea mult. Este iarba acoperişului şi a pereţilor, buricul lui Venus. Însă eu exist pentru că eşti tu, zid mut al visurilor mele, spaţiu august, cine este cel mai frumos din regat şi-mi răspunde din golul zidurilor veneţiene, din adâncul interior al oglinzii de pe perete, care se desprinde şi cade în bucăţi mari neregulate. (Franco Verdi).

Muzeul de Artă din Ploieşti este adăpostit de o clădire – monument de arhitectură, veche de peste 100 de ani, ce a aparţinut lui Ghiţă Ionescu, o personalitate ploieşteană de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Faţada impozantă, ademeneşte spre interioarele somptuos decorate cu stucaturi policrome şi aurite, plafoane pictate, luminate de candelabre multietajate. Coloanele suple, din marmură roz, încadrează impozantele scări, străjuite de statuete baroce şi mărginite de preţioasa feronerie cu motive franţuzeşti. Colecţiile muzeului oferă o incursiune în istoria plasticii româneşti, poposind prin lucrări de valoare din cele mai importante perioade. Printre cei mai cunoscuţi artişti pe care-i puteţi admira pe simezele ploieştene amintim: Grigorescu, Andreescu, Tonitza, Luchian, Iser, Baba, Pallady, Petraşcu, Ţuculescu…