EXCLUSIV: Din tainele Palatului Culturii. Nu e al nostru si nici al vostru, ci al urmasilor urmasilor nostri, al lui Socolescu si Doneaud

Ce avem noi aici?! O clădire-monument, o emblemă a arhitecturii de înaltă ținută, cu semnături celebre, clădirea fiind inaugurată în prezența Regelui Carol al II-lea.

 Bun… Și prezentul ce face?! Îi trântește sus, undeva, la intrarea prinipală douăă steme, ca două ștampile, de parcă ar trebui inoculat în connștiința  (CE E AIA?!?!) colectivă faptul că minunatul palat e… al autorităților județene în vecii vecilor, deși, în fapt, e un bun național, un bun de PATRIMONIU, o comoară a artei arhitecturale care întrece vremurile și… vremelnicele orânduiri sau administrații (căci, vorba unui citat celebru, „nu e a noastră, nu e a voastră, ci a urmașilor urmașilor… noștri în veacul vecilor”) Și nu numai asta- tot prezentul- ăsta, chinuit de ambiții, de simțul acut al proprietății, dar și al formelor fără fond, lasă minunata clădire pradă mâzglelilor și vandalismului și nu mai sare nimeni să zică „Vai, e clădirea noastră, e monumentul nostru, îl apărăm, facem, dregem, îl restaurăm, îl îngrijim”…

Detalii AICI.