Duminica seara, la Ploiesti. Trist si… mizer…

Duminică seara. La Ploiești. Aproape… trist. Străzi semi-pustii,… noroc cu duzii plini de rod și cu miresmele teilor și platanilor în floare… în restt, pe Bulevrad prin sud, ici-colo câte-o pereche de adolescenti îndragostiți precoce călărind băncile de pe la blocuri sau, în văzul tuturor, pe aleile bulevardului sau prin parcuri, vorbim tare, cu expresii… imposibil de reprodus și fără urmp de delicatețe care să aducă a ceva cu… „îndrăgosteala”…

În rest… Grafitti cât cuprinde, de-ți lovește privirea la orice colț,abubdent, mizerabil, crengi, buruieni aruncate aiurea, pe trotuare, pe alei, resturi prin parcuri, prin spații verzi… Orice, oriunde, cum le vine unora… Și, vorb-aceea: „prinde orbuʼ, scoate-i ochii!”… pe cine, când, cum să prinzi, să… pedepsești??? Și chiar și-așa se pare că… DEGEABA!

Golăneala, nesimțirea întrec măsura oricărei amenzi, oricărui avertisment! Și… capătă proporții!!! Și asta se vede, se simte în Ploiești la tot pasul! De parc-am fi hăt, undeva… Daʼ mai stați așa cu vorba și mai bine… „pas” și stați întâi să vedeți pe unde călcați, că au început să apară gropi și-n aleile de pe Bulevard și chiar pe pista de biciclete.

În vreme ce… potrivit tradiției… NEALTERATE a verilor din ultimii… 10-15 ani (poate mai bine), tot mai multe bănci de pe același bătrân, celebru Bulevard sunt atacate de mizeria cumplită lăsată de stolurile de ciori- într-atât încât acum zăduful întreține în jurul lor mirosuri imposibil de suportat, cât despre așezat pe ele- nici vorbă!

Parcă-ar ar fi un tărâm ciudat, undeva, într-un loc uitat, lăsat în voia sorții… Dar NU! Un indicator mare ne anuță cu litere de-o șchioapă că drumul… duce fix către AEROPORTUL „Henri Coandă”… Bine, până acolo mai sunt vreo câteva zeci de kilometri,dra important e ăs știm ă, undeva, nu… peste mări și țări e aeroportul. Deci… nu suntem chiar la capătul lumii…

 Vorba lungă, sărăcia oamului… pînă una-alta, întrebăm: DUMNEAVOASTRĂ, dRAGI CITITORI, VĂ PLACE???