„Doamne , ce faina e! Si poza si… cladirea asta a lui Socolescu. Ea a ramas. E inca e acolo!” Cea mai frumoasa replica la un articol de-al nostru

Puțini știu, prea puțini (!) că sediul BCR din centru de lângă ceea ce a fost cândva Cinemascopul, este opera legendarului arhitect Toma T. Socolescu, discipol al marelui Ion Mincu.

Publicat, în urmă cu numai câteva zile articolul „Ploiestii fara Cinemascop- o fotografie cu gust de… „gutuie coapta””, pe seama unei imagini DE COLECȚIE, din vremea când nu fusese pângrit centrul cu șirul acela de blocuri anoste, de tip comunist, fotografie care însă, pune în lumină silueta unei construcții minunate ce poartă semnătura reputatului Toma T. Socolescu. Articolul a făcut furori pe internet și asta ne bucură nespus.

Dar… de data asta vă împăstășesc ceva personal: și asta pentru că am… nu norocul, ci binecuvântarea să am în viața mea un OM pentru care CULTURA, trăirea întru frumos e pe primul-plan. Și, așa cum face cu toate articolele pe care le scriu, l-a citit și pe acesta cu nesaț. Acolo, în… Bucureștii unde duce dorul „Micului Paris”. A replicat: „Doamne , ce faină e! E faină și poza și… clădirea asta a lui Socololescu. E a rămas. E încă e acolo”. A spus-o de parcă și-ar fi regăsit bunica! Cu atâta bucurie, cu atâta respect încât mie, ca autor, mi-au dat lacrimile. Îmi venea să-l întreb dacă nu cumva e rudă cu celebrul arhitect.

Atâta sete de regăsire a frumosului, atâta trăire pentru valorile autentice… (și nu numai din ploiești, ci de oriunde) Și, repet, e…din București, dar cât âl iubește pe Socolescu, cât ar vrea să vadă frumosul, decența triumfând din nou… Cât îl doare că Ploieștii de acum par într-o negură în care vandalismul e rege și, uite chiar și clădirea asta – o adevărată capodopera a picat pradă mâzgălelilor oribile care atacă totul…   

DEMN DE ȘTIUT: Din 1949, Toma T. Socolescu și-a dedicat o parte din timpul său redactării memoriilor sale. El a continuat să scrie până în ultimul an al vieții sale, în 1960. După mai mult de 50 de ani de neglijență din partea diferitelor instituții române, inclusiv Universitatea de Arhitectură din București, familia sa a publicat în România, în 2004, o primă parte a memoriilor sale (de altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent singura pe care arhitectul a avut posibilitatea să o finalizeze.

 O altă lucrare, mult mai importantă, Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă de la 1800 la 1925 a fost finalizată în 1955 și publicată în 2004. Cele două cărți sunt disponibile la Biblioteca Națională a României, ca de altfel și la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Biblioteca Centrală Universitară din București și British Library au de asemenea câte un exemplar al Frescei.

 În Franța, Amintiri pot fi consultate la Biblioteca Națională și Universitară din Strasbourg. Materialul său referitor la arhitectura ploieșteană : Arhitectura în Ploești, studiu istoric, publicat în 1938 (și prefațat de Nicolae Iorga), a fost premiat de Academia Română și este disponibil la Biblioteca Națională a Franței.