Din trecutul Comarnicului… Convietuire trainica intre romani, francezi, spanioli, germani, italieni

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Comarnicul era o localitate rurală, cuprinsă în pitorescul plai al Peleşului și se compunea din 9 cătune: Poiana, Ghioşeşti, Podu Vârtos, Podu Neagului, Posada, Podu Lung, Podu Cerbului şi Secăria.

La sfârşitul secolului al XIX-lea locuitorii se ocupau cu dogăria, şindrilăria şi… cioplirea pietrei.

Potrivit documentelor vremii, populaţia era de 4365 locuitori (31 familii de ţigani, o familie de elveţieni-fabricant de cărămidă), o familie franceză (fabricant de var), o familie spaniolă (fabricant de var şi fierăstrău), o familie de italiană (pietrar), o familie germană (fabricant de var). Așa cum se precizează în Strategia de dezvoltare a orașului (2016-2020), 578 dintre locuitorii de atunci au fost împroprietăriţi la 1864, când li s-au dat 2420 ha, dintre care 2327 în moşia Zoiei Brâncoveanu şi 93 ha în moşia Pleşuva, a Eforiei Spitalelor Civile.

Se cultiva porumbul, dar locuitorii aveau și numeroase livezi de pomi fructiferi. Capi de familie erau 851, contribuabili 796, case de locuit 851. Locuitorii aveau: 152 cai, 32 iepe, 413 vaci, 522 capre, 4752 oi, 485 porci, 2 mori pe Prahova şi 3 fierăstraie. Pe teritoriul localității funcționau fabricile de var hidraulic şi ciment ale lui Basile Aldasaro şi H. Schorsch.

Tot aici se fabricau: 4600 1 ţuică de bună calitate, dar zona se putea mândri și cu 248 de stupi, 600 hi/an porumb, 1200 de meri, 600 de peri, 50 de duzi, 2000 de cireşi, 2500 de nuci și 2400 care cu fân.

Comerţul se făcea de către cei 18 cârciumari.

Surse foto: Monumente Prahova , rasfoiesc.com , Miscarea.net