Din nou, ici-colo, copii cu punga cu Aurolac la gura prin Ploiesti!

Sunt, din nou, prin Ploiești și prin județ, probabil, copiii care se lasă în vraja înșelătoare, chiar ucigașă, a aurolacului.

De ceva vreme, întâlnesc, văd, în „buricul orașului”, copii de 7-8, 10, alții poate de 13-14 ani, inhalând aurolac. Recunosc, nu mai văzusem demult. Acum, însă din nou… i-am întâlnit pe unii dintre acești amărâți chiar și prin fața Muzeului județean de Istorie și Arheologie, prin Parcul Nichita, pe Pietonala din fața Teatrului, pe străzile paralele cu Bulevardul Independenței ( B.P. Hașdeu, respectiv Eminescu), prin zona autogării, nemaivorbind de Parcul Gării, în Gara de Sud sau abia sprijinindu-se de câte-o băncuță din stațiile de autobuz de pe bulevard. Uneori chiar în miezul zilei. Dar… ce contează ora, locul?!? Contează că sunt, din nou, prin Ploiești și prin județ, probabil, copiii care se lasă în vraja înșelătoare, chiar ucigașă, a aurolacului sau a cine știe căror substanțe interzise. Până într-o zi, când, cine știe pe unde se pierd, își găsesc sfârșitul, FĂRĂ CA CINEVA SĂ BAGE DE SEAMĂ.

Ar trebui… măcar să înțelegem că ei, copiii care umblă bezmetici cu punga de aurolac la gură, mirosind îngrozitor, sunt așa din cauza noastră, a noastră, a tuturor!