Au fost odata… DULGERII din Valea Provitei

Erau… renumiți, cândva, dulgherii din Valea Proviței! Și ce ieșea din mâinile lor meștere ajungeau în multe locuri din țară!

Așa cum consemnează monografia Valea Proviței (autori: Aurel Cosmoiu, Ion Zecheru), odinioară, dulgherii din zonă, duppă ce pregăteau un număr de hămbăroaie și tronuri (lăzi de zestre în stil vechi, care aveau și loc de șezut), «le încărcau în căruțe, în stive înalte și plecau cu ele la câmp». potrivit mărturiilor vremii, uneori ajungeau oamenii cu marfa pînă la Dunăre. Firește, «cu cât se îndepărtau mai mult de deal, cu atât marfa lor se vindea cu preț mai bun. Ei își desfăceau marfa pe bani sau pe cereale. Meseria de dulgher de hambare era foarte rentabilă. Dintr-un document de la anul 1862, rezultă că, în acest timp,pentru un hambar, se plăteau 224 de lei».

Potrivit sursei citate, după Primul Război Mondial, meșetrii de hămbătoaie au fost, aici, din ce n ce mai puțini… Păcat! Un meșteșug cu rost, cu oameni cu mâini de aur, cu oameni care prin tot ceea ce lucrau adceau un plu sde frumos, multedintre roadele muncii lor fiind adevărate opere de artă…