Aflam Legenda Varfului cu Dor

LEGENDA VARFULUI CU DOR DIN MUNTII BUCEGI povestita de taranul comarnicean Stoica in anul 1839 unui ziarist francez:                            

        „Un cioban ardelean pe care il chema Marcu se indragosteste de fata stapanului sau si intrazneste sa o ceara de nevasta . Baciul se invoieste , dar numai cu conditia ca tanarul sa petreaca o iarna pe varful Bucegilor . Asa ca la sfarsitul lui octombrie 1770 , Marcu isi lasa mioarele in grija fratilor sai care iernau in catunul Izvor , se duse la Manastirea Sinaia unde aprinse lumanari si se ruga la icoane apoi isi puse in spinare un sac cu malai , doua burdusele de branza si o plosca cu rachiu , urca pana in varful muntelui insotit de cainele sau credincios . Aici isi sapa un bordei si petrecu cinci luni grele de iarna . Cand a venit primavara , a doua zi dupa Bunavestire , fratii sai urcara dupa el , pe munte chiuind si cantand din fluiere . Tanarul ii aude , dar sleit de puteri nu poate scoate nici un sunet si nu se poate misca . Cainele sau ii conduce pe ciobani spre bordeiul din varf de munte . Marcu , cu ultimile puteri porni in intampinarea fratilor , dar se pravali din cauza slabiciunii corpului la poalele piscului , pe plaiul Furnicai , Aici a fost ingropat de catre fratii sai , iar de atunci varful unde tanarul a indurat atatea privatiuni si unde si a gasit sfarsitul poarta numele Varful cu Dor” .

Ce bine, ce frumos… si cat de necesar sa punem in lumina legendele si povestile minunatelor noastre taramuri… acolo unde oameni si vremuri isi „scriu” trairile in amintiri si intamplari de neuitat!

Aflate dintr-o minunată sursă de documentare: pafina POVESTI SI FOTOGRAFII DIN VALEA PRAHOVEI- Facebook.