Acum 96 de ani, la Valenii de Munte…

Regele Ferdinand și Nicolae Iorga, la Vălenii de Munte: 15 iulie 1924.

Această fotografie pare a fi una dintre cele mai impresionante și care, sincer ar merita să fie la loc de cinste în manualele de istorie. 

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” a scos-o la lumină și merită contemplată!

După câte s-ar părea, fotografia a fost realizată la Vălenii de Munte, acolo unde Nicolae Iorga a fost vizitat de către regele Ferdinand la 15 iulie 1924.

Ulterior, regele Carol al II-lea l-a vizitat pe savant, succesiv în 1930, 1934 și 1936. Informațiile au fost furnizate de către muzeograful Mihaela Voicea.

După cum reține memoria vremurilor, de cele mai multe ori, singura și unica alăturare dintre cei doi se făcea pe baza monografiei „Regele Ferdinand”, pe care Iorga a scris-o, dar se pare că au fost surprinși și-n această fotografie.

După ce s-a stabilit în liniștea micului târg Vălenii de Munte, marele învățat Nicolae Iorga a reușit să pună pitorescul orășel pe harta culturală a ţării. Activitatea culturală începe cu tipografia „Neamul românesc”, inaugurată la 21 mai 1908 și Universitatea de Vară, instituția care pune în valoare cel mai mult activitatea culturală desfășurată la Vălenii de Munte. 

***Între 1916-1918 România Regelui Ferdinand I şi-a adus aportul politic, militar, regele devenind „şef de oaste biruitoare”, aşa cum îl numeşte Nicolae Iorga, dar a şi câştigat respect şi mai ales cea mai mare realizare reîntregirea teritorială, culminând cu „Marea Unire” din 1918. Între cei patru regi pe care i-a avut România, el a fost suveranul al cărui destin s- a derulat, în egală măsură, între tragic și sublim. Născut în 1865, în preajma Războiului franco-prusian care avea să aducă unificarea Germaniei și ridicarea ei, din nou, la rangul de imperiu, prințul Ferdinand Viktor Albert Meinard, alintat Nando – ce provenea dintr-una din ramurile familiei imperiale de Hohenzollern – s-a format sub semnul supremației națiunii sale în Europa și în lume, și a crezut, nestrămutat, în ea (până la izbucnirea Marelui Război, când a început să se îndoiască). Cu bună educație militară și civilă – fiind absolvent atât al Școlii de Război de la Kassel cât și al universităților din Tübingen și Leipzig – el era destinat carierei armelor. Fire pașnică, înclinat mai mult spre o viață contemplativă, spre lectură și studiul științelor, viața de soldat nu l-a atras în aceeași măsură ca pe unchiul Carol I sau ca pe propriul vlăstar, prințul Carol, viitorul rege Carol II, chiar dacă prin forța lucrurilor, a purtat uniforma întraga-i viață. Timid și introvertit, sensibil și solitar, ezitant și nesigur pe sine, de o excesivă dar sinceră politețe, se înroșea când se adresa cuiva, indiferent de sex sau de rang, și nu-i plăcea să vorbească în public. Totuși, discursurile și proclamațiile – mult mai puține, ce-i drept, decât acelea rămase de la unchi – și le scria singur.

Potrivit documentelor de la Biblioteca Academiei Române, Regele nu agrea solemnitățile și fastul aulic, nu-i plăceau uniformele înzorzonate și eticheta rigidă. Dar a instituit cea mai înaltă distincție pentru răsplătirea faptelor de arme, Ordinul Mihai Viteazul, al cărui însemn l-a desenat cu propria mână (biblacad.ro ).

Sursă foto: Muzeul Memorial „Nicolae Iorgaˮ