CEVA CARE SPUNE MULT despre mica localitate JUGURENI: O localnica, Doctor in Educatie si Master in ARTE la OXFORD

Cea mai mică localitate prahoveană (dar una dintre cele mai pitorești), comuna Jugureni, acolo unde bugetul local este strâmtorat chiar și pentru cei aproximativ 550 de oameni care au rămas, într-o frumoasă… încăpățânare, să trăiască în blânda zonă de deal din estul județului nostru, a avut parte de fonduri de la Consiliul Județean, prin contracte de asocieri, la solicitarea expresă a domnului primar Constantin Marcoceanu.

Trebuie știut, de exemplu, că, până acum, Consiliul Județean Prahova a sprijinit cu fonduri, prin parteneriate cu Primăria Jugureni, realizarea unor obiective de investiții importante pentru comunitatea locală.

În ultimii patru ani, fonduri pentru Jugureni au fost alocate astfel:

• În anul 2019, pentru reparații Școala gimnazială cu clasele I-VIII din satul Jugureni, comuna Jugureni,
• În anul 2018, pentru modernizare iluminat public în comună și pentru captare izvor alimentare cu apă,

• În anul 2017, pentru captare izvor în vederea asigurării cu apă potabilă a comunei și pentru studiu de fezabilitate și proiect tehnic asfaltare drumuri locale,
• În anul 2016 – pentru construire cămin cultural și pentru construire priză captare izvor – la vană – conductă alimentare cu apă până la gospodăria cu apă existentă , extindere rețea electrică și branșament , sat Marginea Pădurii.

Ce nu se cunoaște de către mulți dintre prahoveni este că localitatea Jugureni, pe lângă istoria sa străveche și bogățiile naturale cu care a fost binecuvântată, are, acum, un reprezentant de vază. Și… nu oriunde: chiar la Universitatea din Oxford, reputată instituție de învățământ superior la nivel mondial.

Alis Oancea (născută Niță), originară din micuța comună Jugureni, este Doctor în educație și are un Master în Arte, recunoașteri obținute chiar la prestigioasa universitate din Marea Britanie!

Micile comunități locale ascund bogăția educației și țin al piept, într-un fel unic, respectul pentru carte dar și vise îndrăznețe, care iată, nu întârzie să devină realitate, prin oameni frumoși, demni, însetați de cunoaștere.

Există un apogeu exuberant, învoit și baroc, al copilăriei, care nu poate fi atins decât în lumea satului, și există, de altă parte, aspecte tainice, orizonturi și structuri secrete ale satului, care nu pot fi sezisate decât în copilărie…Satul există în conștiinţa copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alcătuită și cu alte zări, mai vaste decât le poate avea un mare oraș, sau metropolă, pentru copiii săi. Atingem cu aceasta deosebirea esenţială dintre „sat” și „oraș”. Satul nu este situat într-o geografie pur materială și în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca orașul; pentru propria sa conștiinţă satul este situat în centrul lumii și se prelungește în mit. Satul se integrează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic… La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine… Omul satului, întrucât izbutește să se menţină pe linia de apogeu, genială, a copilăriei, trăiește din întregul unei lumi – pentru acest întreg; el se găsește în raport de supremă intimitate cu totalul și într-un neîntrerupt schimb reciproc de taine și revelări cu acesta”. (Lucian Blaga- „Elogiu satului românesc”)