Satul cu… 5 biserici. Pe 4 dintre ele, le-au luat valurile istoriei. Ramasitele uneia isi dorm somnul sub soseaua care traverseaza localitatea

În anul 1642, postelnicul Constantin Cantacuzino zideşte o biserică din cărămidă presată, la circa un kilometru de biserica tătărască, pe locul unde este biserica actuală.

Comuna Filipeştii de Târg dăinuie pe malul drept al râului Prahova, la 24 km. sud de Câmpina, între satele Călineşti şi Nedelea. Cumva, în lumina moștenirii lăsate de legendarii Cantacuzini care au înrâurit magristral istoria acestor locuri.

Nu se ştie când a luat naştere această aşezare care până la anul 1810 se numea “Filipeştii de Prahova”. Începutul ei se pierde în negura vremurilor. O inscripţie pe piatră de temelie, greu lizibilă, descoperită la marginea de nord a satului, ne arată că acolo a fost zidită o biserică de către comisul Vintilă, pe la începutul secolului al XVI-lea. Zidurile bisericii au rezistat până după Primul Război Mondial, când s-au năruit, iar din cărămida lor câţiva locuitori şi-au construit case. În locul unde cu câteva secole în urmă se ridica o biserică solidă, se văd astăzi numai săpături şi resturi de cărămizi.
Dacă la începutul secolului al XVI-lea, Filipeştii de Prahova avea o biserică de zid pe care tradiţia locală o numeşte “Tătărască”, presupunem că ea a fost precedată de alta sau de altele, construite din lemn aşa cum au fost începuturile ridicării lăcaşurilor de cult de pe întinsul ţării noastre. Biserica tătărască, în incinta căreia a fost înmormântat ctitorul ei, pe timpul acela se afla în mijlocul satului. Mai târziu, din cauza unor epidemii, satul s-a mutat în josul Prahovei, biserica rămânând la marginea lui.
Cert este că în anul 1642, postelnicul Constantin Cantacuzino zideşte o biserică din cărămidă presată, la circa un kilometru de biserica tătărască, pe locul unde este biserica actuală.

O parte din temelii se văd şi astăzi, iar pe locul unde a fost altarul este ridicată o cruce. Pe site-ul Protoieriei Câmpina este consemnat astfel: „Nu se ştie când s-a dărâmat această biserică şi din ce cauze. Ştim însă că spre sfârşitul secolului al XVII-lea, acestei biserici i s-a refăcut pictura de către celebrul pictor al secolului, Pârvu Mutu. Pisania bisericii ctitorită de evlaviosul postelnic, a fost curăţată şi fixată în pridvorul bisericii actuale, ridicată în 1942-1943”
Puţin mai la sud de biserică, pe un mal cu o frumoasă privelişte, se văd încă zidurile- și ele ruinate- ale palatului postelnicului, despre care celebrul Paul de Alep spune că „se alcătuieşte din clădiri principale, care uimesc simţirea, fiind mai frumoase decât edificiile din oraşe”. Cărturarul Mihail Cantacuzino, când vorbeşte de Filipeştii de Prahova, îl arată ca târg, dar în cartea stolnicului Constantin Cantacuzino este trecut ca sat. Deci, readucerea lui la rang de “urbe” aşa cum până nu demult scria pe ştampilele primăriei, a avut loc după anul 1700 şi a rămas aşa până în anul 1949, când, prin conjunctura vremurilor, a devenit localitatea a devenit comună.
Așa cum menionează sursa citată, este de luat în seamă că, înaintea bisericii actuale din Filipeştii de Târg, au existat alte patru biserici, despre care avem mărturii. Prima, despre care am amintit mai sus, este biserica “Tătărască.” A doua a fost cea ctitorită la 1642 de către postelnicul Cantacuzino. A treia biserică s-a ridicat în aceeaşi curte, în faţa bisericii actuale, însă data zidirii ei nu este cunoscută. Se știe doar că ea s-a dărâmat din motive necunoscute la anul 1801 şi pe locul altarului ei, se află, de asemenea, o cruce împrejmuită cu grilaj de fier.

O parte din temeliile ei, ca şi ale acelei din 1642, se află astăzi sub şoseaua care trece prin faţa bisericii actuale.

Drumul principal care lega Filipeștii de Târg de Călinești trecea prin spatele ruinelor de azi ale Palatului cantacuzin și prin spatele cimitirului de azi, locul fiind marcat în prezent de o ulicioară care are deschidere către intersecția din centru.

A patra biserică, de mari proporţii, zidită după 1801, s-a dărâmat la cutremurul din 1940. Era zidită din cărămidă presată, cu o singură turlă în faţă, ce servea şi pentru clopotniţă.
A cincea biserică, cea actuală, s-a zidit între anii 1942-1943, pe temelia bisericii distruse în 1940, adăugându-i-se pridvorul. Este o biserică cu o turlă mare şi două turle mici în faţă, lungimea fiind de 27 m, iar lăţimea de 10 m. Nivelul de călcare în altar este mai sus faţă de acela al bisericii, fiind înălţat cu trei trepte .
Cu zidirea ei s-a străduit preotul Nicolae M. Nicolae, venit în această parohie din Bucureşti la 1 aprilie 1942. Proiectul şi devizul acestei construcţii, precum şi conducerea lucrărilor au fost executate de arhitectul Rădulescu Mihail din Bucureşti. Biserica a fost sfinţită abia la 05 martie 1945 din cauza războiului, în acel moment ea neavând nici pictură şi nici mobilier. Catapeteasma, lucrată din lemn de tei, a fost opera sculptorului Constantin P. Mărculescu.
Demn de știut, în anii 1949-1950 a fost înzestrată cu strane şi iconostas din stejar sculptat, executate în atelierele Institutului Biblic din Bucureşti, fiind prima comandă de acest fel, executată în ateliere Patriarhiei Române, după organizarea lor la Mănăstirea Antim, unde director era sculptorul Grigore Dumitrescu. În anul 1967 a fost pictată în tehnică fresco de către pictorul Ivănescu Emil din Curtea de Argeş.
Între anii 1949-1951, preotul Nicolae M. Nicolae a fost Protoiereul Plăşii Moreni, iar în anul 1968, i-a fost înmânată “Crucea Patriarhală” de către patriarhul Justinian, după cum aflăm de pe site-ul protoieriacampina.ro.
După trecerea la cele veşnice a preotului Nicolae M. Nicolae, la parohia Filipeşti de Târg a venit prin transfer de la parohia Brătăşanca, preotul Tache Sterea. Acesta s-a îngrijit de înfrumuseţarea bisericii şi de refacerea şi întreţinerea picturii. În anul 1997 a avut loc sfinţirea Bisericii, la care a participat Preasfinţitul Nifon Mihăiţă, episcop-vicar patriarhal.

În luna mai a anului 1998, în urma unui incendiu, biserica a fost distrusă, rămânându-i doar zidurile şi mobilierul care a fost salvat cu ajutorul credincioşilor. În anul 1999 preotul Tache Sterea s-a transferat, în locul său venind, de asemenea prin transfer, de la parohia Drăgăneasa, preotul Botescu Gabriel Aurel, care împreună cu membrii Consiliului Parohial şi credincioşii din parohie s-a ocupat de refacerea Sfântului Lăcaş. Eforturile au fost încununate prin binecuvântarea de sfinţire a bisericii dată de Fericitul întru pomenire patriarh Teoctist. Astfel, prin delegarea Preasfinţitului Sebastian Ilfoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, s-a oficiat slujba de sfinţire a bisericii la data de 17.08.2003, prilej cu care preotul paroh a primit distincţia de iconom-stavrofor.
După sfinţire, a continuat pictura bisericii, lucrare începută în anul 2006 şi întreruptă, pe parcurs, din lipsa fondurilor.


Foto: https://www.protoieriacampina.ro/