20 Aprilie, candva: Inceputurile istoriei SLANICULUI

Slănic Prahova a devenit cunoscută în primul rând datorită uriașului zacamânt de sare care se exploatează de peste trei secole, dar dintre toate exploatările de sare ale României, acestea sunt cele mai recente ca atestare documentară.

Potrivit documentelor vremii, începuturile sunt legate, aici, de Spătarul Mihai Cantacuzino, care dându-si seama că în regiunea Slănic Prahova exista un zacamânt de sare și vrând să deschidă o mină, a cumpărat în perioada 1685-1694 moșia Slănic.

Din Zapisul care consemnează tranzacția din 1685, mai rezultă că la Teișani ( la numai 5 km est de Slănic) au existat înainte de acest an, vechi ocne de sare, de adâncimi mici.

 

Așa cum aflăm din înscrisurile de pe site-ul Primăriei, Zapisul din 1685 (7193), datat Aprilie 20, prin care moșnenii din Slănic vând Spătarului Mihail Cantacuzino „… jumătate din preste tot hotarul cu tot locul cu sare, unde este a se face ocna…”, cu 700 de talere. Documentul se găsește în Colectia Academiei Române.

Prima exploatare s-a deschis în anul 1688 pe Valea Verde, iar între anii 1689-1691, Spătarul Mihai Cantacuzino a deschis și exploatările de la Baia Baciului. În anul 1713, Spătarul Cantacuzino donează moșia sa din Slănic, împreună cu ocnele de sare Mănăstirii Colțea din București.

De menționat este că din 1912 s-a introdus iluminatul electric în Mina Mihai, iar din 1931- metoda de exploatare s-a perfecționat prin folosirea havezelor de tăiat sare și a explozibililor pentru derocare, eliminând operațiile manuale de tăiere și detașare a brazdelor. Lucrările de exploatare s-au încheiat în 1943 , când s-a trecut la o nouă exploatare sub minele Mihai și Carol, care s-a numit Unirea.

Așa cum indică documentele oficiale, din această exploatare s-a extras sare până în 1970 când exploatarea s-a mutat în Mina Victoria, iar din 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din câmpul Cantacuzino.

În sec. al XVII-lea exploatarea sării s-a făcut la Baia Baciului, Baia Verde și Dorobănțești despre care, însă, nu există prea multe informații. Se știe, totuși, că ele erau în formă de clopot, mărturie stând așa-zisele pâlnii de scufundare de la locul acestor exploatări. În prima parte a sec. al XVIII-lea, sarea s-a exploatat din ocnele: Baia Verde, Baia Baciului (1800-1854), Ocna din Vale (1819-1865) și Ocna din Deal (1838-1865), utimele două fiind atestate documentar din 1847.

Din 1865 s-a trecut la exploatarea sării în mina „Sistematica” din zona Voinoaia.

Potrivit primariaslanic.ro, această exploatare a reprezentat un salt în mineritul sării de la Slănic, deoarece s-a trecut de la exploatarea tip „clopot” la cea „sistematica cu mai multe camere”. Prezența apelor de infiltrație și calitatea slabă a sării a dus la reexploatarea Ocnelor din Deal și Vale (1875-1881), deschizându-se la 1881 și mina Carol (Principatele Unite), ce a funcționat timp de 61 de ani, până în 1935, din anul 1912 deschizându-se mina Mihai (23 August) ce a funcționat simultan.

 

Sursa foto: Best of Romania