10 august 1875: Se punea piatra de temelie a unui celebru castel. Cati dintre prahoveni mai stiu azi…?!?!

A fost odată ca niciodată… o zi frumoasă în care avea să înceapă povestea unuia dintre cele mai frumoase reședințe regale din Europa și… nu numai. Undeva, într-o poiană din poalele Bucegilor… Undeva, unde parcă și soarele a stat în loc să pună aură a ceea ce avea să se înalțe semeț, în cheia unei arhitecturi ce avea să cucerească privirile și inimile tuturor… CASTELUL PELEȘ.

La data de 10 august 1875, principele Carol I pune piatra de temelie a viitoarei reședințe regale de la Sinaia și anume, a castelului Peleș. Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri și decide să cumpere terenul pe care se va construi castelul, încredințând această lucrare arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. La 10 august 1875 se va pune piatra de temelie a castelului, sub care vor fi îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I, monede interzise de altfel în acel timp de suzeranitatea otomană.

Castelul Peleș, o clădire ca o poveste ce trece dincolo de veacuri, a fost și rămâne unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro-Ungaria. Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.

Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din Primul Război Mondial, care tocmai începuse) și 1925.

Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei,Franz Joseph, în 1896

Trebuie știut, însă, că, totuși, după inaugurarea sa din 1883, Peleșul a mai suferit unele modificări, extinzându-se mereu. La forma actuală s-a ajuns abia în 1914 (anul morții regelui Carol I). Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime. Pe lângă Peleșul propriu-zis, în zonă au mai fost înălțate încă două construcții mai mici, Pelișorul și Foișorul.

Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.

Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel complet electrificat din Europa.

În Castelul Peleș, cele mai importante săli care pot fi vizitate sunt:

  • Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri și statuete. Plafonul mobil din sticlă, acționat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puteau să admire seninul cerului în nopțile de vară. A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.

  • Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionați de cărți rare, având coperți din piele și gravate cu litere de aur. Chiar și pentru cei mai putin familiarizați cu universul cărților, există un punct de atracție: ușa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărți, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.

  • Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 – 1906, adăpostesc peste 4.000 de piese europene și orientale din secolele XIV – XVII. Cele mai prețioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI – XVII și o armură completă pentru cal și cavaler, unică în România.

  • Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurthala.

  • Sala Florentină, denumită și Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre și decorațiunile în stilul neorenașterii italiene.

  • Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.

  • Sala de teatru are 60 de locuri și loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.

  • Sala de Concerte, amenajată în 1906, se află la etajul I. Instrumentele muzicale prezente aici sunt un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Blüthner și o orgă Rieger cu două claviaturi.

  • Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei (care n-a mai avut loc) a împăratului Austro-Ungariei,Franz Josef I, invitat la aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I.

Alte săli sunt:

  • Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucerna Elveția

  • Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător și un pupitru pentru audiențe.

  • Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 și are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.

  • Salonul Turcesc care adăpostește o colecție de vase turcești și persane în alamă.

  • Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia

Vitraliile Castelului Peleș au fost cumpărate și montate între 1883 și 1914 cele mai multe fiind aduse din Elveția și Germania, piese datând din secolele XV și XVII.

De jur-împrejurul său, Castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni și vase ornamentale de o rară frumusețe din marmură de Carrara.

Foto: ziare.com, Pinterest, Facebook, istorie-pe-scurt.ro